venerdì 23 ottobre 2009

LITTRA A UN FRATI EMIGRANTI

Quindici jorna passanu prestu
pri cu veni di terri friddi e luntanu
e lu suli sicilianu c'adduma vampi di focu
nta l'occhi e lu cori pari cchiù caudu
e priziusu a cu’ prestu l’havi a lassari
pri turnari a patruna razzisti e senza cori
ca dunanu pani cunzatu cu disprezzu e feli.

Quindici jorna di pistari la terra ca ti fu matri
ca ti detti lu ciatu, t’addattò a li so’ funtani
ti vitti currri e jucari picciriddu stati strati
e po’ dispiratu, senza passatu né futuru
scappari di lu suli e di la miseria…
tagghiannu comu rami morti ràdichi di sutta li pedi
ca comu ardicula spunta senza ca la chianti.

Quindici jorna, d’jnchiriti l’occhi d’azzolu
lu nasu di ciàuri, la vucca d’antichi sapuri
ma lu cori di rabbia e di tristizza pri tutta
la miseria e li curtigghi ca nuddu tratturi abbatti mai
pirchì cu fici ‘sta terra ca pari di zuccaru filatu
meli e marturana, la misi a dormiri ‘mmenzu l’unni
di lu mari, ma comu Pilatu si nni lavò li manu.

Quindici jorna, e po’ cu l’occhi vunci e scurusi
comu si di bottu s’avissi astutatu lu mecciu riparti
e senti ancora lu cani arraggiatu abbajari 'ntra lu pettu
ddu’ cani chiamatu malancunia ca comu cancrena
ti porti attaccatu a l’ossa…ddu’ cani ca mai dormi
mai annaca la cuda, ca sapi sulu muzzicari
quannu t’arritrovi sutta autri celi ca mai ridinu di cori.

Quindici jorna e ritorni orbu nna dda’ terra di gelu
dunni nun canta acqua nna li cannola agghiacciti
nè volanu aceddi e scrivi cu palori di focu ca puru a pedi
vulissi scappari… e iu frati miu, chi pozzu fari?
Iu sacciu sulu, scriviri palora e vulissi ca fussiru trona
pri scattari nni la menti di cu’ addinòcchio nni metti
spuntuna, pri sfunnari cori di traditura e patruna...

Ca sucanu sangu e nun sunnu sanguetti
arrobbanu la vita e nun sunnu latri
fiddulianu li carni e assassini nun sunnu, ma lupi
caini ca si scannanu tra d’iddi p’un pezzu di carni
unu ossu! Li picuri si, li pecuri ca si fannu mettiri li pedi
supra lu coddu… iddi l’attrovanu lu travagghiu
e puru li dilinquenti ca s’allordanu li manu di sangu.

Ma tu o frati, nun chianciri, nun t’arrassignari
nun astutari lumi né lampi di suli a li tò’occhi
nun pèrdiri la spiranza ca un ghiornu lu ventu o la sorti
putissi canciari, pirchì lu “diavulu sapi fari li pignati”
ma spissu “si scorda di fari li cummogghi”
e a forza d’ammiscari li carti e fari mazzuna
po’ capitari ca perdi la partita cu la “signura furtuna!”

Perciò ‘ntantu c’aspetti, grida la to’ rabbia
gridala a lu ventu, a lu celu, a li stiddi
grida ca forsi, qualchi armuzza piatusa ti senti
nun ti muzzicari la lingua, nun l’ammucciari tra li denti
grida forti ca forsipuru Diu ti senti, cummatti, parra
parra cu la genti ca si senti figghiastra comu a ttia
parra a tutti li dispirati, li cunnannati senza piccatu

e ridi, ridi cu dda’ risata di picciutteddu mai crisciutu
dda’ risata, ca comu ‘na vintata d’aria frisca
accarizza l’arma, arriviscennu puru li morti
addimurati e sfatti di stu munnu ‘nfami
ca duna pani a cu' nun havi denti o nni fa minnitta
ridi, ridi di cori comu tu sai fari, ridi puru quannu
l’occhi comu funtani a chiantu vulissiru sbuttari.

Nun cunnannari a lu scuru e lu silenziu
puru la vucca, nun astutàri lanterni a ddi’ fussetti
ca un Diu fantasiusu comu pirtusa affunnò
nni la to’ facci, pri fariti cchiù beddu
di ‘na jurnata di suli…du’ fussetti c’addiventanu
fantasimi ammucciati, siddu nun ridi.

Perciò juncemu vrazza e cori, facemu ponti d’amuri
jttamu vuci p’arruspiggiari emigranti
c’arrassignati dòrminu comu pecuri nna li mannari
nna li vaneddi e li tanti scurdati paisi di lu munnu
arriviscemu morti chi caminanu all’addritta
c’ancora sbintuliannu banneri arripizzati di pitittu….

un surdatu chi curri nna lu disertu puru si armatu
nun fa scantari lu nnimicu, ma tanti surdati
chi hannu lu stissu sonnu dintra lu cori
addiventa un esercitu, vincinu guerri avennu
pri arma la lingua, pri capitanu lu curaggiu
e lu cori pri cantari, pani, paci e libirtàti!

Ottobre 1980 R.C. Maggio 2005

Di LINA LA MATTINA

Nessun commento:

Posta un commento